RED

Calitatea scăzută a resurselor educaționale deschise este doar un mit

July 30, 2015 // 0 Comments

Adelin Dumitru propune o aplicare a modelului principal-agent pentru a justifica raționalitatea creării RED, demonstrând astfel  de ce mitul calității scăzute a resurselor educaționale deschise este doar un mit. Una dintre obiecțiile des întâlnite la adresa resurselor educaționale deschise se referă la calitatea scăzută a acestora în comparație cu resursele tradiționale. Mai precis, asumând că indivizii nu sunt altruiști, de ce ar fi preocupați de crearea unor resurse calitative, în lipsa unor beneficii imediate (fie acestea pecuniare sau nu)? Pentru a demonta acest mit, consider că putem utiliza modelul principal-agent. Pentru a facilita înțelegerea argumentului, voi face o serie de asumpții simplificatoare: mă voi referi doar la instituții de învățământ superior, voi considera că agenții creatori ai resurselor educaționale deschise aparțin unui departament din respectivele universități, și voi considera că indivizii sunt egoiști. Concluzia la care voi ajunge va fi aceea că oferirea de cursuri online gratuite, sau elaborarea unor materiale sub licență libere ar putea aduce beneficii reputaționale pentru respectiva universitate, beneficii ce indirect vor fi și în folosul agenților individuali. Mai precis, resursele educaționale deschise pot constitui pentru potențialii studenți un instrument util pentru reducerea fenomenului de selecție adversă, iar pentru guvern, un instrument pentru reducerea asimetriei informaționale. Analiza ce va urma se încadrează în programul de cercetare al teoriei alegerii publice, care reprezintă aplicarea metodelor economice asupra unor subiecte ce tradițional țin de sfera științei politice. Teoria principal-agent se referă la asimetria relațiilor dintre un principal și un agent însărcinat să îndeplinească anumite sarcini de către principal. Dat fiind că interesele acestora sunt divergente, se pune întrebarea cum anume principalul se poate asigura că agenții își vor duce la bun sfârșit sarcinile ce le revin, cu costuri minimale pentru ei. Tendința agenților de a prelungi perioada în care trebuie să realizeze o sarcină, sau de a o îndeplini cu [citește mai departe]

Un model de succes: Polonia și trecerea spre paradigma educației deschise

July 28, 2015 // 1 Comment

Un text de: Adelin Dumitru Resursele educaționale deschise nu au rămas închistate în sfera dezbaterilor teoretice, ci s-au transformat incremental în obiect al politicilor publice. Un exemplu marcant este cel al Poloniei, unde în ultimii trei ani au fost inițiate o serie de programe guvernamentale ce au ca punct central conceptul de educație deschisă. Experiența poloneză, chiar dacă este încă la început, dovedește empiric ceea ce până acum câțiva ani reprezenta doar un argument teoretic în favoarea resurselor educaționale deschise: acestea pot fi utilizate pentru a crea o educație mai inclusivă și mai ieftină. Reforma manualelor școlare, ce se află în dezbatere și în România și despre care voi vorbi în cele ce urmează, este estimată a reduce costurile părinților ai căror copii vor beneficia de aceștia cu până la 25 de milioane de euro în primul an după implementare și cu până la 168 milioane de euro până în 2020.[i] Un aspect ce trebuie menționat încă de la început este acela că fondurile europene au jucat și vor continua să joace un rol important în deschiderea educației poloneze. Proiectul Școala Digitală, care va fi analizat în continuare, a beneficiat de peste 11 milioane de euro din bugetul Uniunii Europene,[ii] care și-a reiterat astfel angajamentele față de educația deschisă.[iii] Totuși, principala finanțare a venit din bugetul public: 12,8 milioane de euro au fost alocate pentru dotarea școlilor cu echipamentul necesar utilizării resurselor electronice.[iv] Pe 17 aprilie 2014 a fost lansat primul manual digital licențiat sub o licență liberă ( de tipul Creative Commons[v] ), sub egida Ministerului Educației Naționale din Polonia, condus de Joanna Kluzik-Rostkowska[vi]. Acesta este al doilea program guvernamental bazat pe paradigma educației deschise lansat în Polonia, dovedind o importantă și necesară continuitate la nivel instituțional.[vii] Programul lansat în 2012, Școala Digitală (Cyfrowa szkoła), a generat interes pentru [citește mai departe]

Sunt Resursele Educaționale Deschise sustenabile din punct de vedere financiar?

July 25, 2015 // 0 Comments

  Un articol de: Dorin Chirițoiu Resursele Educaționale Deschise (RED) provoacă o schimbare majoră în educație[i]. Prin utilizarea RED, trecem la un sistem de învățare în cadrul căruia posibilitățile financiare, locul de pe glob și vârsta nu mai reprezintă un impediment în calea educației, fie că discutăm de  manuale, exerciții, cursuri, teste sau jocuri educative. De asemenea, profesorii vor avea acces la mai multe resurse educaționale, putând totodată să contribuie efectiv la îmbunătățirea materialelor educaționale datorită modului în care aceste resurse sunt licențiate. Dar, crearea, actualizarea și verificarea RED necesită timp și costuri, iar când se discută de sustenabilitate, automat ne îndreptăm cu gândul către diferite posibilități de finanțare[ii]. Cum putem aduce suma de bani necesară pentru menținerea proiectului (măcar pe linia de plutire)? Pentru ca resursele educaționale deschise să fie sustenabile din punct de vedere financiar, companiile, universitățile și/sau organizațiile educaționale care le creează trebuie să câștige o sumă de bani. Nu vorbim de sume exorbitante, ci de acoperirea costurilor necesare producerii, distribuirii și pregătirii utilizatorilor pentru promovarea acestui tip de resursă educațională. Un exemplu de finanțare a resurselor educaționale deschise îl găsim în Brazilia[iii]. Banii contribuabililor de la bugetul de stat sunt utilizați pentru achiziționarea manualelor și susținerea accesului deschis în cazul jurnalelor publicate de mediul academic brazilian. Trebuie menționat că bugetul educației este în cea mai mare parte asigurat de taxele plătite de cetățeni iar învățământul de stat este gratuit. Salariile angajaților sunt plătite de către universități (cărora le este alocată o sumă specifică la începutul anului de la bugetul statului). De asemenea, multe din instituțiile de învățământ superior din Brazilia dețin jurnale academice ce sunt finanțate tot din bugetul universităților, deci implicit din banii locuitorilor acestei țări. Iar majoritatea cărților de specialitate (peste 80%) sunt scrise de profesorii ce fac parte din sistemul public de educație superioară. [citește mai departe]

Resurse Educaționale Deschise pierdute în programare (strategică)

September 7, 2014 // 1 Comment

Resurse Educaționale Deschise: un subiect de interes major în Uniunea Europeană, prezent în programul de guvernare, cu legături în alte documente de politici publice și mai ales un instrument eficient pentru îmbunătățirea calității educației. Ne-am fi așteptat ca la momentul alocării fondurilor europene să îl regăsim în documentele strategice, astfel încât să avem resursele necesare. Din păcate, lipsa de coordonare între diverse ministere implicate și lipsa unei viziuni a Ministerului Educației fac ca acest lucru să nu se întâmple. Discuția despre resurse educaționale deschise (RED) este de dată recentă în România. Probabil că în urmă cu doi ani, doar un număr restrâns de inițiați ar fi folosit termenul într-o discuție despre educația românească. Spre exemplu, nu și-a găsit locul, sub această formă, în Legea Educației Naționale adoptată în 2011 și nici în dezbaterea ce a premers adoptarea timp de câțiva ani. Astăzi însă găsim referiri la acest concept în cel puțin două documente programatice fundamentale: programul de guvernare și Acordul de Parteneriat 2014-2010. La întrebarea „sunt resursele educaționale deschise un subiect de interes pentru România?” răspunsul scurt este fără îndoială da. Pentru răspunsul lung, argumentat, vă invităm să citiți analiza realizată în martie 2014, cu titlul „Resurse educaționale deschise: oportunități pentru România”. De la începutul anului, România negociază cu Comisia Europeană alocarea fondurilor comunitare pentru perioada 2014-2020. A fost adoptat cadrul general, Acordul de Parteneriat, sunt în discuție programele operaționale și strategiile de sector. Ne-am fi așteptat să regăsim resursele educaționale digitale (în general și deschise în particular) între priorități, cu atât mai mult cu cât RED sunt un subiect de interes și cu mare potențial în UE (urmând, ca de obicei, exemplul american). Cel mai recent document strategic este comunicarea Opening up education through new technologies, transmisă de CE la jumătatea anului precedent și primită pozitiv de Parlamentul European. [citește mai departe]