oer

Calitatea scăzută a resurselor educaționale deschise este doar un mit

July 30, 2015 // 0 Comments

Adelin Dumitru propune o aplicare a modelului principal-agent pentru a justifica raționalitatea creării RED, demonstrând astfel  de ce mitul calității scăzute a resurselor educaționale deschise este doar un mit. Una dintre obiecțiile des întâlnite la adresa resurselor educaționale deschise se referă la calitatea scăzută a acestora în comparație cu resursele tradiționale. Mai precis, asumând că indivizii nu sunt altruiști, de ce ar fi preocupați de crearea unor resurse calitative, în lipsa unor beneficii imediate (fie acestea pecuniare sau nu)? Pentru a demonta acest mit, consider că putem utiliza modelul principal-agent. Pentru a facilita înțelegerea argumentului, voi face o serie de asumpții simplificatoare: mă voi referi doar la instituții de învățământ superior, voi considera că agenții creatori ai resurselor educaționale deschise aparțin unui departament din respectivele universități, și voi considera că indivizii sunt egoiști. Concluzia la care voi ajunge va fi aceea că oferirea de cursuri online gratuite, sau elaborarea unor materiale sub licență libere ar putea aduce beneficii reputaționale pentru respectiva universitate, beneficii ce indirect vor fi și în folosul agenților individuali. Mai precis, resursele educaționale deschise pot constitui pentru potențialii studenți un instrument util pentru reducerea fenomenului de selecție adversă, iar pentru guvern, un instrument pentru reducerea asimetriei informaționale. Analiza ce va urma se încadrează în programul de cercetare al teoriei alegerii publice, care reprezintă aplicarea metodelor economice asupra unor subiecte ce tradițional țin de sfera științei politice. Teoria principal-agent se referă la asimetria relațiilor dintre un principal și un agent însărcinat să îndeplinească anumite sarcini de către principal. Dat fiind că interesele acestora sunt divergente, se pune întrebarea cum anume principalul se poate asigura că agenții își vor duce la bun sfârșit sarcinile ce le revin, cu costuri minimale pentru ei. Tendința agenților de a prelungi perioada în care trebuie să realizeze o sarcină, sau de a o îndeplini cu [citește mai departe]

Un model de succes: Polonia și trecerea spre paradigma educației deschise

July 28, 2015 // 1 Comment

Un text de: Adelin Dumitru Resursele educaționale deschise nu au rămas închistate în sfera dezbaterilor teoretice, ci s-au transformat incremental în obiect al politicilor publice. Un exemplu marcant este cel al Poloniei, unde în ultimii trei ani au fost inițiate o serie de programe guvernamentale ce au ca punct central conceptul de educație deschisă. Experiența poloneză, chiar dacă este încă la început, dovedește empiric ceea ce până acum câțiva ani reprezenta doar un argument teoretic în favoarea resurselor educaționale deschise: acestea pot fi utilizate pentru a crea o educație mai inclusivă și mai ieftină. Reforma manualelor școlare, ce se află în dezbatere și în România și despre care voi vorbi în cele ce urmează, este estimată a reduce costurile părinților ai căror copii vor beneficia de aceștia cu până la 25 de milioane de euro în primul an după implementare și cu până la 168 milioane de euro până în 2020.[i] Un aspect ce trebuie menționat încă de la început este acela că fondurile europene au jucat și vor continua să joace un rol important în deschiderea educației poloneze. Proiectul Școala Digitală, care va fi analizat în continuare, a beneficiat de peste 11 milioane de euro din bugetul Uniunii Europene,[ii] care și-a reiterat astfel angajamentele față de educația deschisă.[iii] Totuși, principala finanțare a venit din bugetul public: 12,8 milioane de euro au fost alocate pentru dotarea școlilor cu echipamentul necesar utilizării resurselor electronice.[iv] Pe 17 aprilie 2014 a fost lansat primul manual digital licențiat sub o licență liberă ( de tipul Creative Commons[v] ), sub egida Ministerului Educației Naționale din Polonia, condus de Joanna Kluzik-Rostkowska[vi]. Acesta este al doilea program guvernamental bazat pe paradigma educației deschise lansat în Polonia, dovedind o importantă și necesară continuitate la nivel instituțional.[vii] Programul lansat în 2012, Școala Digitală (Cyfrowa szkoła), a generat interes pentru [citește mai departe]

Sunt Resursele Educaționale Deschise sustenabile din punct de vedere financiar?

July 25, 2015 // 0 Comments

  Un articol de: Dorin Chirițoiu Resursele Educaționale Deschise (RED) provoacă o schimbare majoră în educație[i]. Prin utilizarea RED, trecem la un sistem de învățare în cadrul căruia posibilitățile financiare, locul de pe glob și vârsta nu mai reprezintă un impediment în calea educației, fie că discutăm de  manuale, exerciții, cursuri, teste sau jocuri educative. De asemenea, profesorii vor avea acces la mai multe resurse educaționale, putând totodată să contribuie efectiv la îmbunătățirea materialelor educaționale datorită modului în care aceste resurse sunt licențiate. Dar, crearea, actualizarea și verificarea RED necesită timp și costuri, iar când se discută de sustenabilitate, automat ne îndreptăm cu gândul către diferite posibilități de finanțare[ii]. Cum putem aduce suma de bani necesară pentru menținerea proiectului (măcar pe linia de plutire)? Pentru ca resursele educaționale deschise să fie sustenabile din punct de vedere financiar, companiile, universitățile și/sau organizațiile educaționale care le creează trebuie să câștige o sumă de bani. Nu vorbim de sume exorbitante, ci de acoperirea costurilor necesare producerii, distribuirii și pregătirii utilizatorilor pentru promovarea acestui tip de resursă educațională. Un exemplu de finanțare a resurselor educaționale deschise îl găsim în Brazilia[iii]. Banii contribuabililor de la bugetul de stat sunt utilizați pentru achiziționarea manualelor și susținerea accesului deschis în cazul jurnalelor publicate de mediul academic brazilian. Trebuie menționat că bugetul educației este în cea mai mare parte asigurat de taxele plătite de cetățeni iar învățământul de stat este gratuit. Salariile angajaților sunt plătite de către universități (cărora le este alocată o sumă specifică la începutul anului de la bugetul statului). De asemenea, multe din instituțiile de învățământ superior din Brazilia dețin jurnale academice ce sunt finanțate tot din bugetul universităților, deci implicit din banii locuitorilor acestei țări. Iar majoritatea cărților de specialitate (peste 80%) sunt scrise de profesorii ce fac parte din sistemul public de educație superioară. [citește mai departe]

Atelier RED și licențe libere la Râmnicu Vâlcea

June 29, 2015 // 0 Comments

Adelin Dumitru Fundația pentru o Societate Deschisă a continuat seria atelierelor despre drepturi de autor, licențe libere și resurse educaționale deschise, susținute de către formatorii Valentina Pavel (Asociația pentru Tehnologie și Internet) și Nicolaie Constantinescu (Kosson) în data de 17 iunie, beneficiind de sprijinul logistic al Inspectoratului Școlar Județean Vâlcea și al Centrului Județean de Asistență Psihopedagogică Vâlcea. Spre deosebire de sesiunea precedentă, unde majoritatea dezbaterilor s-au purtat în jurul temelor legate de calitatea resurselor educaționale deschise, întrebările din sală au privit de această dată în special regimul drepturilor de autor și relația complexă dintre plagiat și încălcarea drepturilor de autor. Participanții s-au arătat interesați de aspecte precum diferențele din legislație dintre drepturi de autori, mărci înregistrate și drepturi de proprietate intelectuală, sau de distincția dintre drepturile morale și drepturile patrimoniale. Unul dintre cele mai interesante și prolifice subiecte a fost cel al modului în care se poate măsura prejudiciul adus de încălcarea dreptului de autor. Un alt subiect fructuos  a fost cel al excepțiilor de la legea dreptului de autor. Astfel, participanților li s-a adus la cunoștință faptul că operele pot fi utilizate dacă obțiii acordul autorului, dacă opera a intrat în domeniul public (de regulă la 70 de ani de la moartea autorului, dar depinde și de moștenitori), sau dacă în utilizarea ei te încadrezi în limitele legale. În această ultimă categorie intră utilizarea operei în scop educativ, reproducerea ei pentru uzul propriu, parodiile, sau citatele. În a doua parte a Atelierului, discuțiile au continuat cu prezentarea resurselor educaționale deschise și a diferitelor moduri în care acestea pot fi de folos cadrelor didactice. S-au trecut în revistă probleme ce stau în calea realizării idealului educației deschise, dar și pașii importanți ce au fost luați în ultimul timp la nivel european în privința deschiderii educației. Participanții au putut să [citește mai departe]

Educație deschisă: schimbarea paradigmei educaționale

April 29, 2015 // 0 Comments

Comunitatea Open Education găzduită de Open Knowledge Network are, printre preocupările principale, sintetizarea informațiilor din domeniu și găsirea lianturilor între rezultatele numeroaselor comunități de practică ce abordează tema educației deschise. Așa s-a născut Open Education Handbook, „a collaboratively written living web document targeting educational practitioners and the education community at large”. Documentul este disponibil integral în mai multe formate și orice contribuții sunt binevenite. Dorin Chirițoiu ne propune în continuare o privire de ansamblu asupra ghidului, punctând câteva dintre cele mai interesante subiecte abordate de acesta.      Un text de Dorin Chirițoiu Conceptul de educație deschisă devine, pe zi ce trece, un termen din ce în ce mai popular. Scopul general al acestuia este să reducă și să elimine barierele din calea accesului la educație. Acest lucru se realizează prin promovarea conținutului și al datelor în mod liber fără niciun impediment legal de reutilizare a acestora. The Open Education Handbook este un proiect realizat de LinkedUp Project[1] prin care se dorește sublinierea importanței informației și a cunoașterii, datorită cărora, nu numai soarta unui individ poate fi schimbată, ci și a unei societăți întregi. Inegalitatea de șanse izvorăște din lipsa de cunoaștere a indivizilor unei societăți. Aceasta poate fi combătuta prin aplicarea conceptului de educație deschisă, mai exact, prin transformarea resurselor educaționale utilizate pentru predare și învățare în resurse/documente publice. Intenția originală a materialului The Open Education Handbook a fost aceea de a prezenta avantajele utilizării datelor deschise în educație. Însă, s-a ajuns la concluzia că o abordare mai detaliată  ar permite cititorilor să înțeleagă mai bine diferitele aspecte  ale componentelor educației deschise (resurse educaționale și date deschise). The Open Education Handbook oferă persoanelor interesate de acest subiect o bază pentru viitoarea promovare a datelor, licențelor și educației deschise. Materialul pune accent pe conceptul de educație deschisă și pe problemele ce pot deriva din cadrul acesteia (legate [citește mai departe]

Demontarea unor prejudecăți despre resursele educaționale deschise – OER Mythbusting

April 27, 2015 // 2 Comments

Asemeni oricărui concept nou, resursele educaționale deschise (RED) sunt sursa unor prejudecăți – sau „mituri” – pe care le întâlnim ca răspuns la întrebarea „ce sunt RED?”. Echipa proiectului European Open Edu Policy Project și-a propus să ne spune ce nu sunt RED, demontând câteva din cele mai răspândite prejudecăți. Astfel a rezultat OER Mythbusting, un ghid pe care Adelin Dumitru îl prezintă pentru cititorii români în paragrafele următoare. Un text de Adelin Dumitru „Open educational Resources Mythbusting” reprezintă contribuția adusă de Karolina Grodecka și Kamil Sliwowski la literatura în continuă creștere pe tema resurselor educaționale deschise. Prin acest material[1] autorii își propun să clarifice o serie de preconcepții privind Resursele Educaționale Deschise, acolo unde există deja un substrat de informații, dar care nu reflectă realitatea. De asemenea, materialul are un scop informativ pentru cei nefamiliarizați cu acest concept, din ce în ce mai întâlnit în dezbaterile despre viitorul educației din Occident[2]. Principalul obiectiv este de a demonstra că majoritatea obiecțiilor la adresa resurselor educaționale deschise își au originea în asumpții false[3] privind caracterul acestora și în adevărate mituri ce s-au format în jurul acestui concept. În ciuda faptului că au fost propuse ca  alternativă la un învățământ ierarhic și exclusiv, scopul lor de a democratiza și facilita accesul la educație este îndeobște ignorat. Teoretic, resursele educaționale deschise sunt considerate o alternativă la resursele tradiționale, închise, ce nu permit existența unui feedback între utilizatori și producător. Mai exact, se opun tocmai componentei ierarhice aduse de către resursele educaționale tradiționale, ce se reflectă în impunerea de sus a unei singure viziuni. Tocmai de aceea resursele educaționale deschise au fost invariabil prezentate drept calea prin care educația se poate moderniza, prin care accesul la educație poate fi garantat pentru toți cetățenii, indiferent de statutul socio-economic. Mai mult, acest tip de resurse au [citește mai departe]