România în Open Data Index: progrese și așteptări

Privind din perspectiva clasamentului, România este într-o situație aparent paradoxală: deși scorul global i-a crescut de la 58% la 66%, țara noastră a pierdut un loc, afându-se acum pe 16. Explicația cea mai simplă ar fi că progresul nostru este mai lent decât al altor țări. Dacă ne uităm însă la fiecare indicator în parte, observăm că două seturi de date - cheltuieli guvernamentale și coduri poștale - sunt punctate mai slab în acest an, ceea ce limitează tendința generală de creștere. Cunoscând discuțiile din timpul construirii Indexului, România este „victima” unor schimbări sau precizări metodologice. De aceea am ales să subliniez, începând din titlu, progresul înregistrat, dar și așteptările pentru anul următor.

Open Knowledge Foundation a publicat ediția 2014 a Open Data Index, un instrument care măsoară progesul făcut de guverne din întreaga lume pentru deschiderea datelor publice. Indexul urmărește zece seturi de date considerate esențiale de comunitatea internațională și, cu ajutorul unei rețele de voluntari din întreaga lume, verifică măsura în care guvernele le publică în format deschis. Fiecare set de date este evaluat folosind un set de zece indicatori. Un algoritm simplu calculează pentru fiecare țară un scor al deschiderii, care poate varia de la 0 la 100%. Am participat la acest efort colectiv actualizând datele pentru România și profit de ocazie pentru a sublinia progresele, dar și punctele slabe ale României.

Privind din perspectiva clasamentului, România este într-o situație aparent paradoxală: deși scorul global i-a crescut de la 58% la 66%, țara noastră a pierdut un loc, afându-se acum pe 16. Explicația cea mai simplă ar fi că progresul nostru este mai lent decât al altor țări, dar nu este suficientă. Dacă ne uităm la fiecare indicator în parte, observăm că două seturi de date – cheltuieli guvernamentale și coduri poștale – sunt punctate mai slab în acest an, ceea ce limitează tendința generală de creștere. Cunoscând discuțiile din timpul construirii Indexului, România este „victima” unor schimbări sau precizări metodologice. De aceea am ales să subliniez, începând din titlu, progresul înregistrat, dar și așteptările pentru anul următor. Avem un progres bun, dar niște limitări de sistem pe care trebuie să le depășim. Altfel spus, e momentul să trecem de la date deschise la guvernare deschisă.

Datele deschise sunt componenta guvernării dechise în care România a progresat semnificativ în ultimii doi ani, lucru reflectat și în Open Data Index. Portalul național de date deschise, data.gov.ro, a crescut constant, inclusiv cu seturi de date considerate esențiale. Trebuie să recunoaștem că este meritul actualului guvern, ce și-a asumat guvernarea deschisă prin programul de guvernare, și în particular al echipei de la Departamentul de Servicii Online și Design din cadrul Cancelariei Primului Ministru responsabilă cu implementarea planului național de acțiune pentru guvernare deschisă.

romania_index_2013-2014

Principala problemă a României este slaba înțelegere în societate în general și în instituțiile publice în particular a importanței clarificării aspectelor legale de utilizare a datelor. Pe scurt, nu înțelegem încă de ce trebuie să clarificăm situația drepturilor de proprietatea intelectuală atunci când publicăm informații sau date pe Internet. În România, opinia cea mai răspândită este că dacă e gratuit pe site, atunci e totul în regulă. Legal însă, în absența unei specificări explicite a dreptului de copiere și re-utilizare, datele rămân protejate automat. La nivel internațional, se pune accentul pe publicarea sub o licență deschisă, care permite folosirea liberă a datelor, inclusiv în scop comercial, fără ca aceasta să fie limitată prin drepturi de proprietate intelectuală. În algoritmul Open Data Index, pentru fiecare set de date, indicatorul „sub licență deschisă” reprezintă 30% din punctaj, ceea ce explică în bună măsură clasarea României.

Țara noastră a făcut un pas important prin adoptarea de către portalul național de date deschise a unei astfel de licențe. Este însă necesar ca și alte instituții să învețe să folosească astfel de instrumente legale. Spre exemplu, din motive greu de înțeles, Ministerul de Finanțe preferă să publice datele bugetare în format prelucrabil automat pe propriul site și nu pe portalul național (ironic, astăzi chiar nu merge site-ul respectiv), fără să își pună problema libertății legale de utilizare. Atunci când mergem către nivelul local al administrației, problema este mai clară. Există un index similar pentru orașe, în construcție – City Open Data Census – unde se poate vedea că nu există nicio primărie care să aibă o licență deschisă aplicată propriului site. Un alt exemplu elocvent este portalul manualelor digitale, unde pot fi accesate și descărcate noile manuale, dar care nu are absolut nicio referință la aspectele legale.

Să vorbim puțin despre cele două seturi de date „cu probleme”: execuția bugetară și codurile poștale. În primul caz, standarul internațional este publicarea datelor la nivel tranzacțional, adică fiecare cheltuială în parte (începând cu un prag minim). Practica românească este publicarea datelor agregate pe conturi, pentru că așa este organizat sistemul contabil. Beneficiile nivelului tranzacțional pentru transparență sunt evidente. Într-un exemplu simplificat, este interesant să aflu că o instituție a cheltuit un milion de lei pe „bunuri și servicii”, dar și mai interesant să văd că 900.000 sunt de fapt pentru pixuri cumpărate de la aceeași firmă. Acest tip de date există în sistemele informatice ale tuturor instituțiilor, dar nu avem și o practică a colectării lor centralizate. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate pentru o schimbare de practică. Cu siguranță însă că și Curtea de Conturi ar fi mulțumită cu o astfel de schimbare.

În ceea ce privește codurile poștale, se poate vedea din imaginea de mai sus că avem un aparent regres. De fapt, România este în aceeași situație, baza de date cu codurile poștale se află pe portalul guvernamental. Însă standardul internațional a urcat ceva mai sus. Este nevoie de o asociere directă între zona codul poștal și locul de pe hartă indicat de acel cod. Setul de date cu coordonate geospațiale este de asemenea pe portalul de date deschise, la fel și un alt set de date, cu coduri SIRUTA, care identifică în mod unic o localitate, cod folosit de Institutul de Statistică. Ceea ce nu avem este un instrument de corelare a acestor date, și pentru asta ar fi nevoie de cooperarea celor trei instituții. Nu este singurul caz în care nu avem standarde de date interne în administrație, și acest exemplu deschide o altă linie importantă de discuție.

Îndreptându-ne către finalul articolului, subliniez încă o dată că avem un progres însemnat, la nivel central, în ultimii doi ani, în ce privește publicare datelor deschise. Acest lucru trebuie spus și apreciat ca atare. În același timp însă, tocmai progresul înregistrat crează noi așteptări, mai ridicate:

  • creșterea numărului și calității seturilor de date publicate
  • găsirea unor căi de a progresa și pe celelalte componente ale guvernării deschise, respectiv transparența și implicarea societății în luarea deciziilor (am făcut deja mai multe recomandări într-un raport recent)
  • abordarea consistentă a problematicii drepturilor de proprietate intelectuală în administrația publică
  • trecerea către nivelul local al administrației

Vestea bună este că în planul național de acțiune sunt prevăzute măsuri care adresează o bună parte din aceste așteptări. Acum avem nevoie și de voința politică de a le pune în practică.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Ziua Datelor Deschise: despre un exemplu de bună colaborare cu autoritățile și un succes de advocacy - Date deschise @ Fundația pentru o Societate Deschisă

Leave a comment

Your email address will not be published.


*