Resurse Educaționale Deschise pierdute în programare (strategică)

Resurse Educaționale Deschise: un subiect de interes major în Uniunea Europeană, prezent în programul de guvernare, cu legături în alte documente de politici publice și mai ales un instrument eficient pentru îmbunătățirea calității educației. Ne-am fi așteptat ca la momentul alocării fondurilor europene să îl regăsim în documentele strategice, astfel încât să avem resursele necesare. Din păcate, lipsa de coordonare între diverse ministere implicate și lipsa unei viziuni a Ministerului Educației fac ca acest lucru să nu se întâmple.

Resurse Educaționale Deschise: un subiect de interes major în Uniunea Europeană, prezent în programul de guvernare, cu legături în alte documente de politici publice și mai ales un instrument eficient pentru îmbunătățirea calității educației. Ne-am fi așteptat ca la momentul alocării fondurilor europene să îl regăsim în documentele strategice, astfel încât să avem resursele necesare. Din păcate, lipsa de coordonare între diverse ministere implicate și lipsa unei viziuni a Ministerului Educației fac ca acest lucru să nu se întâmple.

Discuția despre resurse educaționale deschise (RED) este de dată recentă în România. Probabil că în urmă cu doi ani, doar un număr restrâns de inițiați ar fi folosit termenul într-o discuție despre educația românească. Spre exemplu, nu și-a găsit locul, sub această formă, în Legea Educației Naționale adoptată în 2011 și nici în dezbaterea ce a premers adoptarea timp de câțiva ani. Astăzi însă găsim referiri la acest concept în cel puțin două documente programatice fundamentale: programul de guvernare și Acordul de Parteneriat 2014-2010. La întrebarea „sunt resursele educaționale deschise un subiect de interes pentru România?” răspunsul scurt este fără îndoială da. Pentru răspunsul lung, argumentat, vă invităm să citiți analiza realizată în martie 2014, cu titlul „Resurse educaționale deschise: oportunități pentru România”.

De la începutul anului, România negociază cu Comisia Europeană alocarea fondurilor comunitare pentru perioada 2014-2020. A fost adoptat cadrul general, Acordul de Parteneriat, sunt în discuție programele operaționale și strategiile de sector. Ne-am fi așteptat să regăsim resursele educaționale digitale (în general și deschise în particular) între priorități, cu atât mai mult cu cât RED sunt un subiect de interes și cu mare potențial în UE (urmând, ca de obicei, exemplul american). Cel mai recent document strategic este comunicarea Opening up education through new technologies, transmisă de CE la jumătatea anului precedent și primită pozitiv de Parlamentul European. Recomandările către statele membre sunt:

Member States and education institutions should:

  • Stimulate open access policies for publicly-funded educational materials;
  • Encourage formal education and training institutions to include digital content, including OERs, among the recommended educational materials for learners at all educational levels and encourage the production, including through public procurement, of high-quality educational materials whose copyrights would belong to public authorities

Din nefericire, lucrurile stau cu totul altfel în strategiile propuse România, iar blocajul pare să fie tocmai la Ministerul Educației, sau mai exact la echipa care se ocupă de Programul Operațional Capital Uman (POCU). Spuneam că includerea RED între prioritățile de investiții este mai mult decât o urmare firească, este o cerință rezultată din celelalte documente strategice deja adoptate de România. Este utilă o recapitulare.

1. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 stipulează în art. 70 că se înființează Biblioteca Școlară Virtuală și Platforma școlară de e-learning, care includ programe școlare, exemple de lecții pentru toate temele din programele școlare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului obținând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent și gratuit oricărui elev sau profesor. Această prevedere nu a fost niciodată pusă în aplicare.

2. Programul de guvernare 2013-2016 menționează următoarea direcție de acțiune: Susținerea […] metodelor inovative de integrare a resurselor educaționale de tip web 2.0 și a resurselor educaționale deschise în procesul de învățare (p. 24).

3. În propunerea oficială privind Acordul de Parteneriat 2014-2020, sub obiectivul tematic nr. 6, este prevăzută următoarea prioritate de finanțare: improving education through IT based curricular and extra-curricular activity with the use of open access instruments such as OER and Web 2.0 social instruments (p. 131).

4. Prima versiunea a documentului consultativ pentru Programul Operațional Competitivitate, care deja a trecut de prima rundă de dezbatere publică, citează Acordul de Parteneriat, dar se axează pe asigurarea infrastructurii TIC în școli, menționând că în complementaritate, din cadrul Programului Operațional Capital Uman (POCU), Axa prioritară 5, vor fi susținute intervențiile tip FSE ce vor presupune: dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor, studenților și profesorilor; utilizarea TIC (OER și Web 2.0), în procesul de învățare și în procesul de Life Long Learning – LLL. (p. 55).

Cu toate acestea, din documentul consultativ POCU lipsește secțiunea la care se referă POC!

Am sesizat această lipsă încă din faza de dezbatere publică a documentului strategic POCU și am semnalat problema celor responsabili, sugerând căi de rezolvare (nimic complicat: adăugarea unor exemple de acțiuni și rezultate care să acopere domeniul). Am făcut acest lucru în două rânduri, cu ocazia unei dezbateri publice și completând chestionarul de feedback publicat pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene. Nu am primit niciun răspuns, nici măcar un minimal mesaj că ar fi primit recomandările. În documentul final transmis Comisiei Europene nu am găsit nicio îmbunătățire. Opacitatea responsabililor de acest proiect este completă. Trebuie adăugat și că România nu are încă adoptată o Strategie Națională privind Educația, deși fără acest document nu vor fi deblocate fondurile din domeniu.

Tot în această perioadă este în lucru un alt document strategic care acoperă domeniul mai larg „educație și TIC”, în care încadrăm și resursele educaționale digitale (deschise sau nu). Este vorba de Strategia Națională Agenda Digitală 2020, coordonată de Ministerul Societății Informaționale. A doua versiune a documentului a fost în dezbatere publică în luna iulie. Coaliția pentru Date Deschise a observat deja lipsa de coerență a strategiei în ceea ce privește datele deschise, precum și lipsa de coordonare cu alte documente publice. Dar Agenda Digitală are și un consistent capitol intitulat chiar „Educație și TIC”. Probabil că la acest moment al lecturii nu ar trebui să fim surprinși că nu este deloc coordonat cu celelalte documente menționate. Există totuși un spațiu generos pentru a combina Agenda Digitală cu POCU. Prin „TIC în Educație”, documentul MSI pune accentul pe TIC, și nu pe Educație. Pare că viziunea Guvernului României este că TIC reprezintă scopul și nu mijlocul. De fapt, abordarea trebuie să fie invers: educația (de calitate) este scopul, iar TIC instrumentul. Cele mai multe resurse sunt direcționate către asigurarea infrastructurii IT în școli, dar sunt incluse și referiri la conținut și competențe.

Cel mai bun exemplu pentru cât ne costă lipsa de viziune îl găsim chiar în curtea Ministerului Educației. În paralel cu pregătirea tuturor acestor documente, Ministerul încearcă să pună pe picioare proiectul manualelor digitale, cu resurse proprii (ceea ce înseamnă cu bani de la bugetul public, desigur). Teoretic, proiectul va continua în anii următori, până când vom avea manuale digitale la toate clasele și toate materiile. Lucrurile sunt departe de a avea un final fericit, fiind destul de prost administrate. Două probleme majore afectează demersul de la început: lipsa resurselor (Ministerul nu își permite să ofere un preț rezonabil pe manual, deci furnizorii sunt obligați să scadă calitatea) și refuzul ministrului de a lua în considerare opțiunea unei licențe deschise (manualele rămân proprietare, spre bucuria firmelor abonate la astfel de proiecte). Ambele ar fi putut fi rezolvate prin simpla corelare cu celelalte documente strategice citate. Opțiunea unor manuale deschise, publicate sub o licență liberă, ne-ar fi plasat automat în sfera de maxim interes a Uniunii Europene, iar includerea manualelor între prioritățile Agendei Digitale și ale POCU ar fi venit natural, aducând astfel resursele necesare. Alte comentarii sunt de prisos.

(sursa foto)

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Manuale digitale: cum și-a îngropat Pricopie singurul proiect original | La colțu' străzii

Leave a comment

Your email address will not be published.


*