Resurse educaționale deschise în zone slab dezvoltate

Adelin Dumitru

Resursele educaționale deschise pot constitui o alternativă viabilă la resursele tradiționale, „închise”, dar este acest aspect valid în general sau necesită circumstanțe specifice? Mai precis, întrebarea care ar trebui pusă este dacă resursele educaționale deschise prezintă beneficii și în zone cu dezvoltare scăzută. Importanța confirmării/infirmării acestei întrebări de cercetare rezidă în faptul că un răspuns pozitiv ar putea justifica politici publice centrate pe promovarea resurselor educaționale deschise în astfel de zone, în timp ce un răspuns negativ ar legitima status quo-ul, i.e. absența unor astfel de inițiative în zonele sub-dezvoltate din România. Pentru a restrânge teza, voi analiza în cele ce urmează potențialul resurselor educaționale deschise în zonele rurale din România. Asumpția de la care pornesc este că mediul rural, în general, prezintă anumite obstacole necaracteristice mediului urban. În plus, putem vorbi de o subdezvoltare cel puțin la nivel tehnologic: peste 73,2% dintre utilizatorii de internet din România provin din mediul urban, conform unei cercetări a Institutului Național de Statistică; mai mult, doar 37,5% dintre gospodăriile din mediul rural sunt dotate cu un calculator personal.[i]

Relevanța întrebării de cercetare este dovedită de faptul că 47,2% din populația României trăiește în mediul rural.[ii] Dacă aplicabilitatea resurselor educaționale deschise ar fi limitată la zonele urbane, în principiu mai dezvoltate, ar însemna ca o bună parte din populație nu ar putea profita de beneficiile aduse de această nouă paradigmă asupra educației. Cu toate că nu putem vorbi de o uniformitate a zonelor rurale din România, putem identifica anumite caracteristici comune, astfel încât consider că pot expune o serie de măsuri ce ar putea fi luate pentru a stimula utilizarea resurselor educaționale deschise dincolo de zonele convenționale urbane. Mai mult, consider că impactul resurselor educaționale deschise ar putea fi mai mare în mediul rural, dat fiind faptul că incidența sărăciei este mult mai mare decât în mediul urban: peste 71% din populația săracă a României provine din mediul rural.[iii]

Cu toate că majoritatea studiilor asupra resurselor educaționale deschise și a impactului acestora sunt realizate asupra statelor dezvoltate, există precedente în ceea ce privește extinderea paradigmei educației deschise în zonele rurale subdezvoltate. Astfel de studii au fost întrepreprinse în Africa Sub-Sahariană[iv] sau Nepal[v], iar rezultatele cercetării prezintă interes și pentru România. Acest ultim aspect îşi găseşte justificarea nu într-o simplificare superfluă şi nu într-o echivalare a circumstanţelor, ci în faptul că, în ciuda unor cauze structurale diferite ale subdezvoltării, există anumite măsuri ce pot fi luate care pot avea efecte benefice deopotrivă pentru mediile rurale din România. Astfel, ceea ce trebuie realizat este faptul că nu avem nevoie de un import de bune practici redus la o copiere a formelor fără fond, ci de filtrarea şi adoptare acestora la circumstanţele specifice. Cu alte cuvinte, termenul cheie pe care trebuie să îl avem în vedere este cel de localizare și se referă la adaptarea conținutului pentru a răspunde nevoilor unei anumite populații.[vi] Localizarea este o cerinţă sine qua non deoarece „accesul la informaţie nu este suficient… accesul la tipul potrivit de conţinut este crucial.”[vii] În plus, accentul trebuie pus pe pregătirea populaţiei: strategia de tehnologizare a mediului rural românesc a fost deficitară deoarece nu a presupus ca o precondiţie existenţa unor formatori care să îi pregătească pe localnici pentru a utiliza noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării. Experienţele africane şi nepaleze, analizate pe scurt în ceea ce urmează, s-au bazat întocmai pe astfel de formatori, iar rezultatele pozitive obţinute întăresc afirmaţia conform căreia în absenţa acestora, banii ar fi irosiţi pe tehnologii neadecvate circumstanţelor.

Proiectul TESSA (Teacher Education in Sub-Saharan Africa)[viii] a avut ca piatră de temelie „pregătirea unui corp dedicat de cadre didactice, suficient de multe pentru a răspunde nevoilor populaţiei, ţinând totodată cont de restrângeri bugetare şi infrastructurale.” Scopul TESSA a fost crearea unui „bănci” de resurse educaţionale deschise, respectând principii precum modularitatea, flexibilitatea, unitate teoriei cu practica. O serie de ateliere de pregătire a cadrelor didactice a acompaniat pregătirea elevilor, dovedind impactul pozitiv al resurselor educaţionale deschise şi în medii ce pot fi considerate neconvenţionale.Mai mult, neconvenţionale au fost şi metodele prin care informaţiile au fost prezentate elevilor şi mai apoi internalizate de către aceştia, recurgându-se chiar şi la dans. Un rol important l-au jucat “ghidurile de învăţare”, menite să îi familiarizeze pe elevi cu fiecare modul şi cu fiecare program, pentru o mai bună integrare a acestora în proiect. Important de subliniat este faptul că întregul proiect TESSA s-a bazat pe localizarea resurselor deschise şi pe traducerea acestora în limba maternă a elevilor, acest lucru fiind considerat element esenţial al democratizării educaţiei. Mai mult, după cum subliniază autorii, practicile culturale ar trebui să fie reflectate în practicile instituţionale, pentru o mai bună integrare a elevilor în noua paradigmă a educaţiei deschise.

Experienţa nepaleză[ix] este edificatoare pentru cum ar trebui să se facă trecerea spre paradigma educaţiei deschise în zone ce aparţin „periferiei cunoaşterii”, adică în zone în care accesul la informaţie este dificil, diseminarea informaţiilor se face greoi, resursele tradiţionale sunt scumpe şi calitatea acestora este discutabilă.[x] După cum menţionează autoarea raportului asupra resurselor educaţionale deschise în Nepal, adaptarea resurselor la necesităţile imediate ale mediului rural, adică localizarea conţinutului resurselor educaţionale deschise, ar putea avea efecte benefice asupra populaţiei.[xi] Aceasta nu înseamnă că educaţia de dragul cunoaşterii ar trebui ignorată, ci doar că ar trebui suplinită de o componentă practică. Specific cazului nepalez este prezenţa aşa-numiţilor knowledge workers, voluntari ce s-au ocupat de centrele locale de învăţământ (puncte de acces). Aceştia pot fi educatori, învăţători, dar şi tehnicieni al căror rol ar fi să îi înveţe pe copii sau pe adulţi cum să utilizeze noile tehnologii ale comunicării. În Nepal s-a încercat aşadar o descentralizare a educaţiei, fie ea şi informală, acesta fiind şi scopul acestor puncte de acces: prezentarea intereselor populaţiei către formatori, aceştia modificându-şi strategiile de predare şi în funcţie de acestea. Punctele de acces au suplinit bibliotecile acolo unde acestea lipseau şi, deşi difereau între ele, împărţeau o serie de caracteristici comune: un manager al centrului, un tehnician ce îi instructa pe utilizatori cu privire la noile tehnologii ale comunicării, materiale didactice, calculatoare. S-a remarcat de asemenea şi o disponibilitate a localnicilor de a contribui la îmbunătăţirea materialelor disponibile, acest aspect dovedind eficacitatea resurselor educaţionale deschise în a stimula interesul pentru cunoaştere. Printre concluziile experienţei nepaleze se numără următoarele: resursele educaţionale deschise, pentru a fi eficiente în medii rurale, au nevoie, inter alia, de creşterea gradului de conştientizare cu privire la ce înseamnă conţinutul deschis şi educaţia deschisă, investiţii în infrastructură, asigurarea calităţii; totodată, una dintre concluzii a fost că, odată ce potenţialităţile resurselor educaţionale deschise sunt concretizate, grupuri din periferia cunoaşterii pot dobândi noi oportunităţi ce le pot schimba viaţa. Pe de altă parte, conceptul de localizare este esenţial, deoarece conţinutul resurselor deschise ar trebui să răspundă intereselor populaţiei în cauză, pentru a genera ulterior interes în contribuirea localnicilor la conţinut.[xii]

Sunt astfel de proiecte viabile şi în România şi pot avea rezultatele scontate? Ne amintim probabil de controversele generate de proiectul de lege din 2006 „Un laptop pentru fiecare elev”[xiii]. Dincolo de problemele asociate resursele educaţionale deschise, există probleme asociate măsurilor ce ar trebui luate pentru a asigura succesul tranziţiei spre noua paradigmă, în special legate de sustenabilitatea investiţiilor în logistică şi în infrastructură. Se pot întrevedea întrebări precum: au timp localnicii să utilizeze tehnologiile puse la dispoziţie de către astfel de puncte de acces? Dacă ar avea, ce certitudine poate fi că vor fi interesaţi de cunoaştere şi nu vor utiliza internetul în scopuri triviale? Ar trebui sacrificaţi bani din buget pentru un astfel de proiect cu rezultate incerte?

Prin recomandările pe care le voi face în continuare, voi încerca să răspund şi acestor posibile critici. În primul rând, există proiecte, precum Atelierele despre drepturi de autor, licenţe libere şi resurse educaţionale deschise, care își propun familiarizarea profesorilor din învăţământul pre-universitar cu noțiuni tehnice și legale despre drepturile de autor, licențele libere de tip Creative Commons și resursele educaționale deschise, fiind subsumate principiilor educației deschise[xiv]. Astfel de proiecte de formare pot asigura pregătirea unor formatori în centrele de acces. Fondurile europene pot contribui la achiziţionarea logisticii necesare, precum routere sau laptop-uri pentru centrele de acces.[xv] Dacă materialele puse la dispoziţia localnicilor răspund intereselor acestora, este plauzibil de presupus că aceştia vor fi interesaţi de cunoaştere. Existenţa unui mediu informal în care pot dobândi competenţe cerute pe piaţa muncii ar putea avea un rol pozitiv în stimularea procesului de învăţare. Cu toate că procesul ar fi de durată, este de aşteptat ca, pe măsură ce utilizatorii devin tot mai familiari cu educaţia deschisă şi cu caracteristicile acesteia, să îşi manifeste interesul pentru a îşi aduce propriul aport la materialele utilizate în comunele lor. Cât timp există proiecte precum TESSA sau experienţe precum tranziţia spre educaţie deschisă din Nepal, care dovedesc viabilitatea resurselor educaţionale deschise în mediul rural, nu li se poate refuza oportunitatea de incluziune cetăţenilor rezidenţi în mediul rural doar din cauza incertitudinii rezultatelor. Localizarea conţinutului este însă fundamentală pentru a asigura succesul oricăror politici de promovare a resurselor educaţionale deschise în mediul rural.

Închei prin a oferi câteva exemple de ce ar putea însemna localizarea conţinutului.În localitatea Sankhu din Nepal, în care activitatea principal este cultivarea orezului şi a cartofilor, centrul de Management a Resurselor pentru Tineri, lansat în 2004, a reprezentat un bun exemplu de cum conţinutul RED ar putea fi localizat conform intereselor localnicilor.Centrul oferă acces la informaţie, beneficiind de internet, 4 calculatoare, scanner, imprimantă, iar materialele fiind în principal despre tehnici agricole, medicină de bază, antreprenoriat. Managerul Centrului, Ramita Shrestha, a exprimat concis beneficiile localizării: “dacă nu localizăm conţinutul materialelor, oamenii nu vor fi interesaţi să vină în centrele noastre. Trebuie să ne pregătim materialele în funcţie de semnificaţia acestora pentru viaţa de zi cu zi a localnicilor. ..”[xvi]. În ceea ce priveşte materialele importante pentru localnici, acestea variază de la medicină la politică la echipamente agricole. Posibilităţile sunt însă nelimitate.

(sursa foto: digitalpromise.org)

[i] Cu mențiunea că datele sunt de la finalul anului 2013. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/tic/tic_r2013.pdf

[ii] http://eufinantare.info/docs/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf

[iii] http://eufinantare.info/docs/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf

[iv] http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/705/1319

[v] http://pqdtopen.proquest.com/doc/864041902.html?FMT=AI

[vi] http://pqdtopen.proquest.com/doc/864041902.html?FMT=AI , p. 35

[vii] Ibid., p. 4

[viii] http://www.irrodl.org/index.php/irrodl/article/view/705/1319

[ix] http://pqdtopen.proquest.com/doc/864041902.html?FMT=AI

[x] Termenul de “periferie a cunoaşterii” îi aparţine lui Robert Chambers: http://opendocs.ids.ac.uk/opendocs/handle/123456789/178#.Vd5z7fl_Oko , vezi în special paginile 4-7

[xi] http://pqdtopen.proquest.com/doc/864041902.html?FMT=AI

[xii] Ibid., pp. 32-5

[xiii] http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1102139-proiectul-laptop-pentru-fiecare-elev-retrimis-pentru-doua-oara-comisia-invatamant.htm . Vezi şi http://www.elearning.ro/un-laptop-pentru-fiecare-elev

[xiv] Pentru mai multe detalii vezi http://datedeschise.fundatia.ro/atelier-red-licente-libere-breaza-27-mai/ şi http://datedeschise.fundatia.ro/atelier-red-si-licente-libere-la-ramnicu-valcea/

[xv] Pentru experienţa poloneză în acest domeniu, vezi http://datedeschise.fundatia.ro/un-model-de-succes-polonia-si-trecerea-spre-paradigma-educatiei-deschise/

[xvi] http://pqdtopen.proquest.com/doc/864041902.html?FMT=AI , pp. 121-2

Leave a comment

Your email address will not be published.


*