Legea alegerilor locale: o reformă aproape ratată

Schimbările aduse de proiect au fost deja agreate transpartinic în Comisia privind legile electorale. Chiar dacă noua lege aduce modificări benefice, trebuie spus că în același timp partidele au agreat și să ignore probleme majore ale legii alegerilor locale: avantajarea baronilor locali prin prag electoral ridicat, vot într-un singur tur pentru primari și prevederi anti-traseism; probleme de reprezentare a românilor aflați la muncă în străinătate și a cetățenilor UE stabiliți în România; transparența alegerilor. Din această perspectivă spun că reforma este aproape ratată.

Săptămâna trecută, Comisia privind legile electorale a finalizat și a trimis în dezbatere parlamentară proiectul de Lege a alegerilor locale. Acesta a intrat în procedură de urgență, pentru că trebuie adoptat înainte de luna iunie pentru a fi aplicat la următoarele alegeri locale, conform unei decizii a Curții Constituționale. Proiectul a fost votat astăzi, 20 aprilie, de plenul Senatului în forma primită de la Comisie. Va trece la Camera Deputaților, care este decizională. Sunt puține șanse să vedem modificări majore pe circuitul parlamentar, pentru că schimbările aduse de proiect au fost deja agreate transpartinic în Comisia privind legile electorale. Chiar dacă noua lege aduce modificări benefice, trebuie spus că în același timp partidele au agreat și să ignore probleme majore ale legii alegerilor locale: avantajarea baronilor locali prin prag electoral ridicat, vot într-un singur tur pentru primari și prevederi anti-traseism; probleme de reprezentare a românilor aflați la muncă în străinătate și a cetățenilor UE stabiliți în România; transparența alegerilor. Din această perspectivă spun că reforma este aproape ratată.

Principalele modificări: sistem informatic de prevenire a votului ilegal și liste de susținători

Cea mai importantă schimbare este introducerea unui sistem informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal. Conform propunerii, în fiecare secție de vot va fi amplasat un calculator conectat la Internet, prin intermediul căruia pentru fiecare alegător se va verifica dacă are drept de vot și dacă nu a votat deja în altă parte. Sistemul a fost testat de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) în 2013, la alegerile parțiale organizate pentru două colegii de deputați, unul din București și unul Hunedoara (care a inclus zonă rurală și zonă muntoasă). Rezultatele au fost bune, de unde și propunerea de generalizare. Rămân în vigoare filtrele obișnuite de verificare a identității votantului. În cazul că sistemul cade, dintr-un motiv sau altul, votarea continuă fără întreruperi. Avantajul este evident: se poate controla în timp real tentativa de vot multiplu, sau, în cel mai dezavantajos caz, se simpifică mult verificarea după alegeri. Acesta este un pas înainte important pentru asigurarea transparenței și corectitudinii votării, prin urmare este o reglementare binevenită. Să sperăm că va fi preluată și în celelalte legi electorale și că, în viitorul apropiat, vom avea un cod electoral, adică un set de proceduri privind votarea, adoptat ca lege separată, abordând strict prevederile tehnice.

A doua modificare importantă este introducerea listelor de susținători pentru toate tipurile de candidați, partide și independenți. Până acum, doar candidaților independenți li se cereau liste de susținători, considerându-se că partidele și-au dovedit relevanța la înregistrare. Această prevedere este corelată cu așteptata modificare a legii partidelor politice (voi scrie un articol separat despre aceasta), care prevede reducerea substanțială a numărului de fondatori, de la 25.000 la doar 3. Astfel, partidele se pot lesne înființa, dar doar cele care conving un număr rezonabil  de cetățeni să le susțină ajung și pe buletinul de vot, împiedicând astfel diluarea dezbaterii electorale și inflația de candidați. Alte două modificări completează această nouă organizare:

  • sunt eliminate depozitele financiare cerute candidaților, astfel încât dispare discriminarea între partidele bogate și cele mai sărace. Logica depozitului financiar era tot de filtru de relevanță și nu mai este necesar în noile condiții
  • fiecare cetățean va putea semna pe listele de susținători ale mai multor partide sau candidați. Până acum, cetățenii erau practic obligați să „aleagă” un candidat înainte de campanie, anulând însăși ideea de campanie. Orice cetățean poate considera că mai mulți candidați merită o șansă; semnând listele lor de susținători, îi așteaptă în campania electorală să dovedească cine este cel mai bun, iar votul final este unic și mai bine informat

Ca principiu, este binevenită și această modificare, pentru că introduce un filtru unic de relevanță, identic pentru toți. Are însă o problemă de implementare. Comisia parlamentară a ales un prag de 1%, despre care spune că este recomandat de Comisia de la Veneția, cu precizarea „nu mai puțin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităților urbane de rangul II și III și de 1000 în cazul județelor, municipiului București, sectoarelor municipiului București și localităților urbane de rangul I”. În fapt, recomandarea Comisiei de la Veneția este „maxim 1%”, o nuanță importantă. Alegerea maximului într-o țară cu o participare politică redusă se transformă într-o barieră reală împotriva competitorilor mai mici. Acest lucru este mai cu seamă valabil în localitățile cu indice ridicat de migrație, pentru că cetățenii aflați temporar în străinătate, la muncă, rămân în listele electorale, dar nu sunt prezenți fizic pentru a semna eventuale liste de susținători. Mai mult, calcule independente arată că  în 99% dintre localități se va aplica de fapt pragul alternativ precizat, depășindu-se astfel și cota de 1%.

O a treia schimbare cu impact este revenirea la alegerea indirectă a președinților de Consilii Județene, așa cum a fost înainte de 2008. Alegerea directă, într-un singur tur, a acestor personaje a creat garnitura de super-baroni pe care o destructurează de câțiva ani DNA. Mai bine de jumătate dintre președinții de CJ dau cu subsemnatul în fața procurorilor DNA, dacă nu sunt deja condamnați. Acest eșec al votului uninominal și majoritar într-un singur tur de scrutin ar trebui să ne facă să înțelegem că nu este potrivit nici pentru primari. Din nefericire, la acest capitol nu vom avea o schimbare.

Baronii locali rămân problema majoră a democrației locale

 Așa cum spuneam, proiectul de lege ignoră marea problemă a democrației locale: conservarea puterii în mâinile baronilor locali. Legea electorală nu creează baroni locali, dar are prevederi care îi ajută să își păstreze poziția dominantă: pragul electoral ridicat, votul într-un tur pentru primar și reglementarea traseismului politic. Să le luăm pe rând.

Pragul electoral rămâne la 5%, cel mai ridicat din Europa, prin acordul tuturor partidelor parlamentare. Praguri mai ridicate găsim în Rusia (7%) sau Turcia (10%). În UE, praguri de 5% sunt de obicei întâlnite în țările din estul continentului, în timp ce majoritatea democrațiilor mai vechi folosesc praguri mai reduse, în jurul a 3%. Principalul argument (cel puțin oficial) în favoarea unui prag electoral ridicat este că asigură o stabilitate a majorității necesare guvernării. Acest argument este însă unul exclusiv teoretic, pentru că în istoria recentă, înainte de a se introduce și crește pragul electoral, nu am avut o situație de instabilitate majoră. Argumentul teoretic este contrazis empiric de faptul că democrațiile mai stabile folosesc praguri electorale mai scăzute. Nu în ultimul rând, logica construirii majorităților este diferită la nivel local, iar dorita „stabilitate” se transformă într-un instrument de menținere a puterii în mâinile unui „baron local”.

Principalul dezavantaj este limitarea drastică a democrației locale. Un partid „minor”, care activează doar la nivel local, așa cum întâlnim multe în alte țări, are mici șanse de a avea măcar un reprezentant în Consiliul Local, care să reprezinte interesele unei minorități (de orice fel) sau unei comunități. Nu neg că un prag electoral ridicat ușurează realizarea unei majorități. Negocierile sunt mai ușoare pentru că sunt mai puțini actori. Dar acest lucru nu e neapărat un lucru bun în contextul actual românesc. Deja în majoritatea localităților deciziile sunt influențate decisiv de primar și cercul său de amici, care conduc autoritar urbea. De aceea îi și numim baroni locali (sau baronași, dacă e vorba de o comună).

Votul într-un singur tur avantajează primarii în funcție, adică tocmai pe numiții baroni. Poziția de primar este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal și majoritar. Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă. Preiau mai jos un exemplu real, dar anonimizat, despre cum un primar în funcție manipulează slăbiciunile electoratului și se folosește de votul într-un tur pentru a-și asigura realegerea (sursa exemplului):

Se întâmplă într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători, dintr-un județ bine dezvoltat. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a îi garanta primul loc.

La alegerile din 2012, primarul, sprijinit de USL (reprezenta PNL, ulterior a trecut la PSD folosindu-se de OUG 55/2014), a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.

Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.

Exemplul vorbește de la sine grăitor. Un primar în funcție dispus să apeleze la astfel de metode pentru realegere, are toate atuurile. Poate fi învins doar dacă a enervat foarte tare oamenii din localitate, sau dacă ceilalți candidați se aliază împotriva lui încă din primul tur. Această situație este foarte rară, din cauza diferențelor ideologice și a orgoliilor. Primarul nu trebuie decât să dea suficiente pomeni electorale și să mizeze pe disensiunile dintre contracandidați. Nu e de mirare că păstrarea sistemului cu un singur tur a fost dorită de PSD, UNPR și UDMR. După ce ordonanța migrației politice, 55/2014, și-a produs efectele, aceste trei partide au mai bine de trei sferturi dintre primari și îi doresc realeși, prin orice mijloc.

Și pentru că am ajuns la migrație politică, e momentul să spunem că prevederile anti-traseism sunt un eșec, au efecte negative și trebuie re-evaluate. Legea spune că primarul care își dă demisia din partid își pierde mandatul, iar în cazul consilierilor mandatul este pierdut atât la demisie, cât și la excludere (formularea din lege: „pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei lista a fost ales”). De aici vine dictatura baronilor locali: dacă vreun consilier nu ascultă deciziile șefului de filială, este exclus din partid și își pierde mandatul. Un motiv pentru excludere se găsește lesne, pentru că toate partidele au în statut prevederi generale de tipul „nu a respectat linia partidului”. Șefii de filiale locale au folosit fără scrupule acest mecanism, ceea ce a dus la dispariția de facto a unei opoziții constructive în consiliile locale și județene. Primarii pot să propună orice prostii, au deja majoritatea obedientă; cel mult au nevoie să negocieze cu șeful local al partidului aliat.

În practică, prevederile anti-traseism nu au dus la rezultatele așteptate, respectiv consolidarea legăturilor între cetățeni, partide și aleși locali. Întotdeauna au fost găsite metode de a ocoli spiritul legii, inclusiv prin situații absurde în care unii aleși locali erau de facto agenți unui partid, dar formal membri ai altuia. Pe scurt, deși au fost introduse cu cele mai bune intenții, impactul acestor prevederi nu a fost suficient analizat. Constatăm nu doar că nu și-au atins scopul, ci și că au puternice efecte secundare negative.

Noul proiect legislativ întărește însă controlul asupra activității consilierilor, introducând, prin Titlul III, art. 3, puterea prefectului de a constata prin ordin vacantarea locului de consilier în cazul pierderii calității de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales. În toate celelalte cazuri, vacantarea rămâne o prerogativă a Consiliului în cauză, așa cum este normal în condițiile independenței autorităților locale.

Probleme de reprezentare: românii aflați la muncă în străinătate și cetățenii din alte state membre UE

Chestiunea votului la distanță este considerată de Comisia parlamentară ca fiind irelevantă pentru alegerilor locale, urmând a fi adresată exclusiv în contextul alegerilor naționale. Acest lucru ignoră însă realitatea că o bună parte a cetățenilor români aflați în străinătate au în continuare legături puternice cu localitățile din care au plecat.

Români aflați la muncă în străinătate investesc o parte însemnată a veniturilor lor în proprietățile aflate acasă, în localitățile de origine; își sprijină cu bani și în alte feluri rudele rămase în țară; au planuri de întoarcere, care includ deschidere unor mici afaceri; au copii la școli din România. Prin toate aceste mecanisme, ei sunt legați de comunitatea din care au plecat, doresc să se întoarcă și contribuie direct (prin taxe locale și contribuții informale) sau indirect (prin consum) la bunăstarea respectivelor localități. Sunt localități a căror existență depinde de migrație.

În acest context, trebuie cel puțin discutat modul în care sunt reprezentați acești cetățeni la nivel local. Ei sunt cetățeni, deci au drepturile intacte și sunt contribuabili, deci trebuie să aibă un cuvânt de spus în cheltuirea bugetului local. Dar legea alegerilor locale nu le permite altă metodă de implicare decât deplasarea în localitatea de origine în ziua votului, ceea ce reprezintă în cele mai multe dintre cazuri o barieră insurmontabilă. Parlamentul nici măcar nu a încercat să analizeze această situație, excluzând din start participarea politică la nivel local a acestor cetățeni.

Tot o problemă de reprezentare ridică și limitarea dreptului de a fi ales al cetățenilor UE stabiliți în România. Articolul 22 al Tratatului Uniunii Europene stipulează dreptul fiecărui cetățean european de a alege și de a fi ales la nivel local și în Parlamentul European, indiferent dacă se află în țara de origine sau în altă țară europeană. Directiva 94/80/EC, care implementează acest articol, permite statelor membre să limiteze dreptul de a fi ales la autoritățile deliberative. Un raport al Comisiei Europene din 2012 , arată că doar trei țări membre au ales să excludă cetățenii altor state europene de la toate funcțiile executive: România, Bulgaria și Grecia. În cazul României, ei pot fi consilieri locali sau județeni, dar nu primari, viceprimari, președinți sau vicepreședinți de Consiliu Județean. Proiectul de lege privind alegerile locale perpetuează această situație, fără măcar a pune în dezbatere subiectul. Considerăm că participarea cetățenilor altor state membre UE, stabiliți în România, la alegeri pentru funcția de primar și vice-primar are cel puțin două avantaje majore: poate aduce un suflu nou, reformator în politica românească, atrăgând persoane implicate civic în proiecte ale comunităților respective și reprezintă o reciprocitate justă cu tratamentul pe care cetățenii români aflați în alte state membre UE îl primesc.

Organizarea alegerilor rămâne lacunară

Dincolo de principiile de bază, procedurile privind organizarea alegerilor – campania electorală, birouri electorale, secții de votare, ziua alegerilor – ar trebui să fie incluse într-un Cod Electoral precum cel propus de Autoritatea Electorală Permanentă încă din 2011. Toate aceste aspecte au caracter tehnic și nu trebuie influențate de decizii politice. Dacă am merge pe această variantă, ar fi poate mai ușor să fie corectate probleme deja cunoscute de la scrutinurile anterioare.

Observarea alegerilor este un astfel de exemplu. Ultimele runde de alegeri au arătat că există o disponibilitate relativ ridicată la fraudă electorală. Alegerile locale sunt în general un cadru care stimulează practicile negative, pentru că au o miză directă, imediată. Observarea independentă a alegerilor are ca efect imediat limitarea fraudei, așa cum au arătat tot experiențele recente. Alte probleme sunt legate de constituirea Birourilor electorale, unde legea discriminează sistematic partidele mici, în favoarea celor parlamentare sau a celor ce depun mai mulți candidați, și nu încurajează formarea unui corp de „funcționari electorali”, înțeles ca cetățeni care au o pregătire mai bună în domeniu și care participă constant la organizarea alegerilor, păstrând în același timp neutralitatea politică. În ceea ce privește Birourile secțiilor de vot, legea lasă o marjă foarte largă primarilor în selectarea membrilor acestora. În practică, cel mai des sunt desemnate fie persoane angajate ale Primăriei sau din instituții care depind de aceasta, fie apropiați ai primarului, în multe cazuri ca formă de recompensă (este o activitate remunerată și chiar dacă onorariul este mic, poate fi important în localități rurale care trăiesc din agricultură de subzistență).

Mai multe astfel de aspecte îngrijotătoare legate de transparența alegerilor au fost semnalate de organizațiile care monitorizează alegerile și transmise într-un document Comisiei parlamentare, dar au fost ignorate de aceasta.

Ratarea unei noi reforme?

Așa numita reformă electorală pare să rămână din nou o declarație de intenții fără prea multe consecințe practice. Avem o singură modificare cu potențial impact pozitiv, anume sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot. Este un aspect tehnic important și merită evidențiat. Însă proiectul de lege ignoră punctele majore în care erau necesare schimbări și astfel este departe de o reformă autentică. Nu știu dacă încercarea de astăzi, 20 aprilie, a președintelui de a negocia cu partidele a conținut și aceste aspecte sau dacă are vreun impact. Sunt însă mai degrabă sceptic.

Notă. Urmărim „reforma electorală” atât din perspectiva procesului – transparență și manieră participativă – cât și al conținutului. Am scris despre legea finanțării partidelor, acest articol este despre legea alegerilor locale și vom continua în zilele următoare cu un comentariu despre legea partidelor politice.

(sursa foto)

1 Comment on Legea alegerilor locale: o reformă aproape ratată

  1. Cuvinte frumoaste am gasit pe pagina dumeavoastra.
    Va urez mult spor in ceea ce faceti.

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Ai voie partid local dacă înveți să minți de mic - Date deschise @ Fundația pentru o Societate Deschisă

Leave a comment

Your email address will not be published.


*