Educație deschisă: schimbarea paradigmei educaționale

Comunitatea Open Education găzduită de Open Knowledge Network are, printre preocupările principale, sintetizarea informațiilor din domeniu și găsirea lianturilor între rezultatele numeroaselor comunități de practică ce abordează tema educației deschise. Așa s-a născut Open Education Handbook, „a collaboratively written living web document targeting educational practitioners and the education community at large”. Documentul este disponibil integral în mai multe formate și orice contribuții sunt binevenite. Dorin Chirițoiu ne propune în continuare o privire de ansamblu asupra ghidului, punctând câteva dintre cele mai interesante subiecte abordate de acesta. 

 


 

Un text de Dorin Chirițoiu

Conceptul de educație deschisă devine, pe zi ce trece, un termen din ce în ce mai popular. Scopul general al acestuia este să reducă și să elimine barierele din calea accesului la educație. Acest lucru se realizează prin promovarea conținutului și al datelor în mod liber fără niciun impediment legal de reutilizare a acestora.

The Open Education Handbook este un proiect realizat de LinkedUp Project[1] prin care se dorește sublinierea importanței informației și a cunoașterii, datorită cărora, nu numai soarta unui individ poate fi schimbată, ci și a unei societăți întregi. Inegalitatea de șanse izvorăște din lipsa de cunoaștere a indivizilor unei societăți. Aceasta poate fi combătuta prin aplicarea conceptului de educație deschisă, mai exact, prin transformarea resurselor educaționale utilizate pentru predare și învățare în resurse/documente publice.

Intenția originală a materialului The Open Education Handbook a fost aceea de a prezenta avantajele utilizării datelor deschise în educație. Însă, s-a ajuns la concluzia că o abordare mai detaliată  ar permite cititorilor să înțeleagă mai bine diferitele aspecte  ale componentelor educației deschise (resurse educaționale și date deschise).

The Open Education Handbook oferă persoanelor interesate de acest subiect o bază pentru viitoarea promovare a datelor, licențelor și educației deschise. Materialul pune accent pe conceptul de educație deschisă și pe problemele ce pot deriva din cadrul acesteia (legate de respectarea drepturilor de autor, calitatea și monetizarea resurselor educaționale deschise). În ultima parte sunt prezentate exemple de succes de care persoanele se pot folosi pentru a crea propriile lor resurse educaționale deschise.

Educația deschisă este în primul și în primul rând despre eliminarea barierelor ce împiedică accesul la educație precum facilitarea transformării conținuturilor și datelor în resurse gratuite ce pot fi legal reutilizate. De asemenea, acest termen face apel și la necesitatea schimbării modelului de educație, astfel încât, relația elev-profesor să se transformă într-o relație ucenic-profesor. „Ucenicii” trebuie îndrumați și învățați să-și aleagă informațiile din mediul online necesare dezvoltării cunoștințelor lor iar profesorii trebuie pregătiți să se adapteze noilor trenduri de la nivel internațional.

Discuția despre deschiderea educației a început de la conținut, mai exact de la resursele educaționale utilizate în sistemul educațional. Resursele educaționale deschise (RED) se referă la materialele educaționale ce pot fi accesate liber pentru a putea fi consultat, utilizat și adaptat de către utilizatori, în scopuri necomerciale

Impactul pe care resursele educaționale deschise îl pot avea este deocamdată limitat. O serie de factori precum lipsa de motivație și de timp pentru crearea de RED, lipsa unor premii sau a unor atestate, legătura inexistentă dintre RED și curicula școlii ori dificultatea de a analiza calitatea și relevanța informației reprezintă o barieră importantă în calea trecerii de la un sistem educațional tradițional la unul modern.

Momentan, conceptul de educație este încă strâns legat de școală și de alte instituții publice. Ele au fost dintotdeauna importante pentru sistemul educațional. În cadrul acestor instituții, profesorii au rolul de a facilita transferul de cunoștințe din literatură către elevi și studenți. Însă, secolul XXI a adus schimbări majore mediului social în care trăim prin apariția Internetului care a schimbat modul de transmitere și distribuire a informației.

Accesul la cunoștințe se poate realiza, teoretic, din orice zonă a lumii unde există și Internet. Totodată, cantitatea de informații care poate fi accesată prin Internet a crescut considerabil. Transferul de informații dintr-un colț în altul al lumii nu mai poate fi oprit. Dar această avalanșă de informații și surse a ridicat problema (1) respectării drepturilor de autor, (2) calității și (3) monetizării acestora.

  1. Respectarea drepturile de autor 

Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturile oferite persoanelor asupra propriilor opere. Drepturile de autor sunt importante pentru educația deschisă deoarece acestea țin de controlul exercitat de proprietar asupra utilizării operei originale

Pentru a încuraja educația deschisă este necesară permiterea reutilizării, revizuirii, remixării și redistribuirii operelor, lucru ce se poate realiza prin utilizarea unor licențe deschise (Creative Commons oferă astfel de licențe. Acestea creează un echilibru în interiorul ideei arhicunoscute de „toate drepturile rezervate” (derivate prin aplicarea drepturilor de autor), oferind în acest mod o soluție standardizată prin care se garantează respectarea drepturilor de autor și a operelor originale.

 

  1. Calitatea resurselor educaționale deschise 

Una din marile temeri legate de distribuirea conținuturilor deschise este legată de calitatea acestora. Calitatea poate fi ușor verificată prin:

  • acuratețea datelor;
  • reputația autorului și/sau instituției ce a publicat materialul;
  • accesibilitatea acestuia

Acest lucru nu trebuie realizat de o singură persoană. Prin aplicarea licențelor libere, diferite comunități online vor avea acces liber pentru a modifica, îmbunătăți și redistribui materialul. Diferite practici se bazează pe metode de învățare ce se bazează pe resursele educaționale deschise pentru a facilita transmiterea cunoștințelor într-un mod colectiv și a celor mai recente descoperiri și studii

De multe ori lipsește factorul motivant. În lipsa unei implicări mai active a guvernelor, motivația poate veni din obținerea unor „insigne virtuale” sau a unor acreditări online. Conceptul este explicat de cei de la Mozilla astfel:

  • recunoașterea competențelor acumulate prin standardizarea acestora pentru o evidențiere mai clară a realizărilor și cunoștințelor tale. În acest mod, ele vor putea cântări semnificativ atunci când persoana care a obținut acreditările va aplica pentru un loc de muncă;
  • Prin fixarea unui anumit standard, orice „mentor” va avea dreptul să ofere „insigne virtuale” celor ce acumulează noi cunoștințe și competențe.

Această soluție trebuie adaptată deoarece multitudinea de „insigne virtuale” ar putea reprezenta o problemă pentru angajatori în vederea căutării persoanei potrivite pentru un post. De asemenea, aceste acreditări vor putea fi create ușor, ceea ce ar putea conduce la o scădere a valorii acestora.

  1. Monetizarea resurselor educaționale deschise

Există o luptă crâncenă între curentul „tradițional” și cel „deschis”. O mare problemă este legată de monetizarea materialelor ce vor deveni deschise. Totuși, nu trebuia uitat că rolul statului este acela de a garanta tuturor dreptul la educație. Prin urmare, tot statul este singurul ce poate interveni și acorda diferite burse și premii celor ce se implică în dezvoltarea și îmbunătățirea resurselor educaționale deschise.

În învățământul terțiar, beneficiile țin de evidențierea posibilităților și calităților materialelor ce pot fi puse la dispoziția elevilor ce doresc să devină studenți. Astfel, numărul de înscrieri va crește în cadrul universității respective, ceea ce va conduce implicit și la venituri mai mari din taxele de înscriere și școlarizare. În cazul cercetării academice, accentul  trebuie să cadă pe distribuirea materialelor și crearea unor platforme pentru a face mai ușoară găsirea rezultatelor de către persoanele sau companiile  ce oferă burse și fonduri de cercetare[2] .

În cazul companiilor ce produc resurse educaționale deschise, monetizarea se poate realiza prin punerea la dispoziție doar a părții de teorie dintr-o carte urmând ca pentru aplicațiile practice să fie plătită o sumă de bani. În cazul companiilor IT, acestea pot oferi codul sursă dar pentru explicații suplimentare și evidențierea avantajelor utilizării programului respectiv, compania poate oferi servicii de suport ce pot fi monetizate.

Nu putem neglija beneficiile educației deschise. Oferim astfel șansa copiilor, elevilor și studenților să aibă acces la educație precum și șansa profesorilor să-și îmbunătățească materialele educaționale. Și nu este vorba numai de educație deschisă ci și de participare activă din partea comunității prin creșterea calității materialelor precum și adaptarea acestora nevoilor curente ale societății. Ține de asemenea și de etică, ajutând la reducerea decalajului educațional ce există între zonele rurale și cele urbane, precum și a celui existent între statele dezvoltate și cele aflate în curs de dezvoltare.

Pentru ca acest demers să fie realizabil, este necesar ca resursele educaționale deschise să poată fi reutilizate, revizuite, remixate și redistribuite. Prin acest lucru, se va garanta dezvoltarea continuă a RED.

Oricine vrea să se implice în crearea de materiale OER, are la dispoziție o listă cu programe (Open Office pentru editare documente, Audacity pentru editare audio etc.) și website-uri (Flickr, Creative Commons etc.) utile pentru publicarea de resurse educaționale deschise în diferite registre ce promovează date deschise în concordanță cu domeniul operei. Aceste resurse sunt oferite de The Open Education Handbook.

Oricine poate crea și promova conținut RED. Prin promovarea educației deschise, autorii The Open Education Handbook consideră că putem contribui la o dezvoltare unitară a întregii societății prin  eliminarea barierelor existente între indivizii unei societăți și accesul la educație.

 

[1]  Realizat cu diferite organizații ce susțin educația deschisă precum Creative Commons și Mozilla, aflați sub îndrumarea celor de la Open Knowledge

[2]Pentru a vedea o istorie mai detaliată a utilizării RED, vedeți pag. 14

Leave a comment

Your email address will not be published.


*