Macedonia a adoptat o lege care obligă la publicarea datelor în format deschis

Republica Macedonia a adoptat de curând o lege, prima pe care am identificat-o de acest gen, care obligă autoritățile și instituțiile statului la publicarea on-line a seturilor de date pe care le culeg în activitatea desfășurată. Directiva 2013/37/EU privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, a fost una dintre sursele de inspirație ale legii macedoniene. Totuși, aceasta din urmă a ridicat standardele prin impunerea publicării seturilor de date neprelucrate, într-un format din care se poate prelua prin mijloace automate, disponibil gratuit și actualizat.

Republica Macedonia a adoptat de curând o lege, prima pe care am identificat-o de acest gen, care obligă autoritățile și instituțiile statului la publicarea on-line a seturilor de date pe care le culeg în activitatea desfășurată. Directiva 2013/37/EU privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, a fost una dintre sursele de inspirație ale legii macedoniene. Totuși, aceasta din urmă a ridicat standardele prin impunerea publicării seturilor de date neprelucrate, într-un format din care se poate prelua prin mijloace automate, disponibil gratuit și actualizat.

Inițiativa este lăudabilă, dat fiind că marele neajuns al implementării open data[1] în administrația publică este lipsa unui mecanism de impunere a publicării, a actualizării datelor și a uniformizării formatelor. În societățile care au o cultură a deschiderii și care înțeleg rațiunea transparenței, aceste lucruri au avansat chiar și în lipsa unui cadru legislativ. Cu toate că legea macedoneană este un exemplu de bună practică, minusurile acesteia nu pot trece neobservate.

În primul rând, chiar de la începutul actului normativ, sunt specificate excepțiile de la reutilizarea datelor din sectorul public. Astfel, pe lângă excepțiile prevăzute de legea accesului la informații, nu sunt supuse obligației de publicare datele la care accesul este restricționat prin lege (este neclar ce intră aici), datele aparținând autorităților și instituțiilor care desfășoară activități educaționale sau de cercetare, seturile de date deținute de entități culturale altele decât librării, muzee și arhive. Ultimele două excepții sunt permise și de directiva europeană aplicabilă statelor membre ale Uniunii Europene. Totuși, ele contravin principiilor open access[2], promovate pe de altă parte de Comisia Europeană[3]. Și, chiar dacă Macedonia nu este țară membră UE, este membră a Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă[4], inițiativă care încurajează accesul liber la rezultate ale cercetării efectuate cu bani publici.

Așadar, open access va putea fi implementat în Macedonia doar odată cu schimbarea legii, și nici la nivelul UE lucrurile nu stau prea bine, dat fiind comportamentul schizofrenic al instituțiilor europene.

Utilizarea materialelor culturale este de asemenea restricționată, prin enumerarea exhaustivă a instituțiilor de cultură care se supun obligației de publicare. Teatrele, operele și alte entități culturale similare nu pot, dacă doresc, să publice seturi de date pentru reutilizare?

Textul actului normativ oferă o definiție amplă a autorităților și instituțiilor publice care sunt obligate să furnizeze seturile de date on-line, dar precizează că publicarea se va face în concordanță cu capacitatea tehnică a instituției, ori nu este clar ce înseamnă acest lucru, astfel încât orice instituție putându-se prevala de limitările tehnice pentru a evita publicarea datelor.

Fiecare instituție publică este responsabilă de publicarea propriilor seturi de date sau de publicarea informației nou create în urma utilizării seturilor de date ale altor instituții, dar nu poate publica seturile de date ale altor instituții publice. Ce se întâmplă însă în situația în care o instituție care are mai multe unități subordonate de la care centralizează datele, aceste unități neavând capacitatea tehnică de a le publica?

Un aspect important este faptul că, pe lângă obligația de publicare, legea impune un format uniform și anume publicarea seturilor de date neprelucrate, într-un format din care se poate prelua prin mijloace automate, împreună cu metadatele, la un nivel foarte detaliat. De asemenea, se menționează că formatul și metadatele vor fi în concordanță cu standardele deschise disponibile, pentru a se asigura interoperabilitatea.

În ceea ce privește actualizarea însă, o marjă mare este lăsată la aprecierea autorităților publice, specificându-se doar că acest lucru depinde de dinamica instituției. Așadar, dacă dorim să ne facem o afacere utilizând datele respective, s-ar putea să nu putem actualiza serviciul, lipsind predictibilitatea actualizării datelor.

Instituția responsabilă de centralizarea catalogului de date și de stabilirea formatelor tehnice în Macedonia este Ministerul Societății Informaționale, potrivit legii, având sprijinul Inspectoratului Administrativ de Stat, în cazul în care instituțiile publice nu își respectă obligațiile. Ministerul poate să oblige o anumită instituție să publice și alte seturi de date.

Nu se fac precizări exprese cu privire la un anumit tip de licențiere, dar se menționează că reutilizarea se poate face necondiționat, fiind limitată doar la precizarea sursei. Totuși, se impune condiția consimțământului instituției publice, în anumite situații care nu reies cu claritate din lege. Așadar, este sau nu este necondiționată reutilizarea?

Reutilizarea informației este gratuită, dar există excepții în cazul instituțiilor publice care obțin resurse financiare prin vânzarea informației, așa cum sunt la noi Institutul Național de Statistică sau Monitorul Oficial.

Actul normativ mai prevede că, în principiu, nu se încheie contracte de exclusivitate. Pentru digitalizare însă sunt permise contracte de exclusivitate pe o perioadă de 10 ani și chiar mai mare, iar în situația furnizării unui serviciu public, autoritatea poate încheia un contract de exclusivitate pe o perioadă de 3 ani, iar apoi datele trebuie să fie făcute publice.

Deși există anumite neajunsuri, Macedonia a făcut un pas important, pe care România nu are curajul să îl facă, asumându-și transparența activităților instituțiilor și autorităților publice de la toate nivelele, printr-o lege, iar unde-i lege nu-i tocmeală!

[1] http://opendatahandbook.org/ro/what-is-open-data/index.html

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Open_access

[3] http://ec.europa.eu/research/science-society/index.cfm?fuseaction=public.topic&id=1294&lang=1

[4] http://www.opengovpartnership.org/

Leave a comment

Your email address will not be published.


*