Ale cui sunt manualele digitale?

Clarificarea dreptului de proprietate intelectuală asupra manualelor este extrem de importantă, cu atât mai mult în sfera digitală, în care materialele educaționale trebuie să fie ușor de împărtășit, dar Ministerul Educației, în plină ascensiune tehnologică a uitat de acest aspect extrem de important.

De curând s-au lansat manualele pentru generația internetului. Manualele digitale pentru clasa a II a au fost publicate la începutul săptămânii pe  http://www.manuale.edu.ro/ .

Din curiozitate am început și eu să răsfoiesc on-line un manual de comunicare în limba română și am fost prinsă de exercițiile interactive și de imaginile colorate.

Apoi, am zis să intru în varianta tipărită, să experimentez și perspectiva profesorului. Am fost dezamăgită de PDF-ul care mi-a apărut în față și pe care scria încă de la început, Grup Softwin , câștigătorul achiziției.

Deși toată lumea are acces on-line la manuale și cu toate că s-au folosit bani publici pentru achiziționarea lor, profesorul nu are nici posibilitatea tehnică, nici cea juridică, de a prelua texte sau paragrafe din manual, de a introduce propriile exerciții pe lângă cele existente sau propriile interpretări, pentru a le folosi în clasă.

PDF-ul neprietenos nu permite preluarea și copierea cu ușurință a informației, iar drepturile de autor asupra manualului, respectiv de reproducere și adaptare, aparțin companiei private care le-a realizat, nici măcar Ministerului Educației. Totuși, scopul manualelor este de a fi utilizate de către toți copiii și prin urmare, de către profesori.

Așadar, situația actuală dă naștere la cel puțin două întrebări:

  1. Pot să mă folosesc în calitate de profesor de excepțiile din legea dreptului de autor privind utilizarea în scop educațional pentru a reutiliza materialele educaționale?

  1. Ce se întâmplă atunci când manualele vor trebui să fie adaptate noilor realități și noii curricule? Va fi necesar acordul Softwin ?

Clarificarea dreptului de proprietate intelectuală asupra manualelor este extrem de importantă, cu atât mai mult în sfera digitală, în care materialele educaționale trebuie să fie ușor de împărtășit, dar Ministerul Educației, în plină ascensiune tehnologică a uitat de acest aspect extrem de important.

O alternativă bună pe termen lung și în concordanță cu politicile publice europene ar fi: http://en.wikipedia.org/wiki/Open_educational_resources

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. Educație deschisă, calitate și echitate - Date deschise @ Fundația pentru o Societate Deschisă

Leave a comment

Your email address will not be published.


*