Cultura deschisă – context european și național.

Vineri, 6 februarie 2015, Fundația pentru o societate deschisă și Asociația MetruCub- resurse pentru cultură prezintă rezultatele raportului ”Cultura deschisă - context european și național”, în cadrul unei mese rotunde organizate la Casa Baiulescu din Brașov. Evenimentul se adresează atât profesioniștilor din muzee, biblioteci și arhive, cât și reprezentanților autorităților publice, organizațiilor culturale și persoanelor interesate de datele deschise în domeniul culturii. Raportul va fi lansat public și disponibil online cu ocazia evenimentului Open Data Day, din 20 februarie a.c, de la București. Citiți în continuare o prezentare pe scurt a raportului.

* imagini din colecția Rijksmuseum

Tema raportului despre cultura deschisă vine în contextul mai larg al discuției despre date deschise. Potrivit instrumentului Open Data Handbook realizat de Open Knowledge Network, datele deschise sunt date liber de accesat, reutilizat și redistribuit, mai exact: sunt furnizate într-un format deschis (pot fi prelucrate prin mijloace automate) și sub o licență deschisă (care permite folosirea liberă a datelor, fără ca acestea să fie limitate prin drepturi de proprietate intelectuală – drepturi de autor, drept sui-generis cu privire la bazele de date, mărci sau secrete comerciale).

Raportat la domeniul culturii, datele deschise sunt reflectate ca ”open culture”, ”open culture data”, sau ”open GLAM” (GLAM – Galleries, Libraries, Archives and Museums) în limba engleză. În franceză întâlnim sintagma ”culture libre”.  În limba română nu avem încă un termen încetățenit, însă în cadrul raportului am propus termenele ”cultură deschisă” și ”date deschise în cultură”.

Analiza surprinde tema datelor deschise în cultură, înțeleasă ca acces liber și deschis la patrimoniul cultural digitizat al bibliotecilor, arhivelor și muzeelor din Europa, și ca posibilitate de a distribui și reutiliza metadatele (datele descriptive) și conținutul unor opere de artă, cărți, materiale audiovizuale, fotografii, documente de arhivă, etc., printr-o licență care nu impune limitări de copyright. Pe scurt, vorbim despre patrimoniul cultural digitizat din domeniul public care poate fi accesat, descărcat, distribuit, reutilizat și remixat de către oricine, fără restricții.

Deși principala discuție despre cultura deschisă în Europa este legată de patrimoniul muzeelor, al bibliotecilor și al arhivelor – cum se întâmplă și în cazul acestei analize ­- , este important de remarcat că termenul cultura deschisă are, de fapt, o aplicabilitate mai largă la nivel internațional, unde vorbim și de: arhitectură deschisă (software care permite adăugarea, actualizarea și modificarea schițelor); design deschis (aplicarea metodelor open source la crearea de noi produse de design), muzică deschisă (muzică disponibilă în format cod sursă, care permite computerelor să folosească creații muzicale deja existente, să le remixeze sau să creeze unele noi, inclusiv cu participarea publicului), cinematografie deschisă (opere audiovizuale deja existente care pot fi folosite pentru a produce lucrări noi, inclusiv cu participarea publicului).

Opțiunea pentru deschiderea patrimoniului muzeelor, al bibliotecilor și al arhivelor marchează o schimbare fundamentală de paradigmă. Discuțiilor despre digitizare și acces li se adaugă cea despre o deschidere mai amplă, despre posibilitatea reutilizării libere a materialelor culturale din domeniul public. Aparent este o renunțare la sau o limitare a unui drept patrimonial, dar în fapt poate crea noi oportunități atât pentru instituțiile în sine, cât și pentru cercetători, actori din sfera industriilor creative și publicul larg.

Raportul este preponderent o analiză a discursului de politici publice nivel european și național, realizată pe baza legislației, recomandărilor, finanțărilor publice și strategiilor oficiale disponibile momentan. Este prima încercare de a aborda sistematic domeniul și a fost proiectat ca primă etapă a unui demers mai complex de cercetare. Într-o fază ulterioară, vom prezenta  perspectivele sectorului asupra culturii deschise la nivel național prin practicile dezvoltate și opiniile reprezentanților instituțiilor cu rol în deschiderea datelor în domeniul culturii.

Ce regăsim în cadrul raportului?

Raportul face o scurtă analiză a celor mai importante documente de politici și strategii ale Uniunii Europene în materie de digitizare și accesibilitate online a patrimoniului cultural, precum și de deschidere a datelor culturale, inclusiv pentru reutilizare comercială sau necomercială: Comunicarea Comisiei Europene cu privire la digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și la prezervarea digitală (2011); Directiva UE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (2013); Către o abordare integrată a patrimoniului cultural în Europa (2014) etc. Totodată, punctează obligațiile care revin României, ca stat membru UE, conform directivelor comunitare și stadiul transpunerii recomandărilor Comisiei Europene în acest domeniu.

Pentru a completa cadrul teoretic, un capitol aparte este rezervat unor exemple de bune practici în sfera culturii deschise la nivel european: Europeana – Biblioteca Digitală a Europei; Muzeul Rijksmuseum din Olanda; Galeria Națională a Danemarcei; British Library din Marea Britanie etc.

În ceea ce privește contextul național, am analizat o serie de documente strategice relevante, precum: Strategia națională în domeniul culturii și patrimoniului național pentru perioada 2014-2020; Planul de acțiuni aferent acesteia pentru perioada 2009-2015; Programul național pentru digitizarea resurselor culturale naționale si crearea Bibliotecii Digitale a României; Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România; documentele programatice pentru fondurile structurale în România în exercițiul financiar 2014-2020. Aceste documente indică faptul că cele două obiective majore ale digitizării, ca prima etapă necesară pentru a putea vorbi despre date culturale deschise, sunt accesul la cultură și creșterea competitivității prin inovare și promovare a patrimoniului cultural. Sintagmele “date culturale deschise”, “cultură deschisă” sau “acces deschis la cultură” nu apar ca atare în niciun document programatic la nivel național. În România există numeroase proiecte de digitizare și de acces online la patrimoniul cultural; în plus, numeroase biblioteci și muzee din România contribuie la proiecte europene, precum Digital Local, Europeana 1914-1918 și Europeana 1989, însă reutilizarea liberă și deschisă a materialelor culturale în scop comercial sau necomercial nu este o temă pregnantă în spațiul cultural românesc.

Analiza documentelor strategice la nivel național este urmată de un capitol dedicat posibilităților de finanțare a unor proiecte de cultură deschisă, prin fondurile comunitare din următorii 7 ani (Connecting Europe Facility și Horizon 2020). De asemenea, o atenție importantă în cadrul raportului este acordată și discuției despre licențele deschise și despre cadrul legislativ referitor la drepturi de autor, la muzee, biblioteci și arhive.

Nu în ultimul rând, am explorat și perspectivele unor specialiști în domeniu, ca preambul al unei cercetări mai ample pe acest subiect. Am găsit un spectru larg de puncte de vedere, care subliniază pertinent atât beneficiile, cât și obstacolele, riscurile și aspectele problematice ale aplicabilității datelor deschise în cultură la nivel național. Printre elementele comune ale acestor perspective se află înțelegerea clară a tendințelor la nivel european din această sferă și necesitatea unei dezbateri publice consistente cu privire la toate implicațiile culturii deschise, care se supune de fapt unor discuții mai largi despre valorile societății românești, despre cultura instituțională și rolul culturii în promovarea și consolidarea democrației.

Invitația la masa rotundă de la Brașov este disponibilă pe pagina Fundației pentru o societate deschisă. Participarea este deschisă pentru toți cei interesați.

”Cultura deschisă” este cel de-al doilea raport din seria ”Rapoartele societății deschise” și este realizat de Bianca Floarea, Andra Bucur, Raluca Iacob-Pop și Ioana Tamaș. Rapoartele societății deschise sunt o serie de cinci analize de politici, una generală pe tema datelor deschise și a guvernării electronice și patru specifice despre: contracte public-private transparente, resurse educaționale deschise, bugete publice deschise și date deschise în cultură. Proiectul este finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România, și este implementat de Fundația pentru o societate deschisă în parteneriat cu Asociația MetruCub- resurse pentru cultură.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*